În toamnă ne-am bucurat de recolta din gradină. Bunica Mihaela și-a deschis porțile pentru toti copiii din vecinatate. Am pregătit afară în curte la soba cu lemne, cartofi și “castravete mare”, care mai este întâlnit și sub denumirea de dovleac. Copiii au intrat pe rând pe poartă. Se asezau la rând, iar bunica Mihaela le punea în mână cate o farfurie. “Ia să mănânci și tu ceva”. Ochii le străluceau de bucurie și multumindu-ne cu un zambet mergeau cu grijă să nu le cadă mâncarea și se așezau pe jos și își găseau un loc lângă ceilalți copii. Așa se așezau și copiii din Africa.
Bunica Mihaela îi știa pe toți pe nume. “Hai și tu! Cred că de ieri nu a mai mâncat copilul ăsta”, mă asigura ea că cei mai flămânzi copii din sat sunt prezenți.
