Nea Vasile – Raport Eltera #1/2021

Pe Nea Vasile l-am gasit citind din Biblie lângă o sobă în care nu ardeau lemne. Mutulica s-a grabit să îmi arate că în magazia închisă cu lacăt, nu avea nici un lemn de foc.

Am aflat apoi că bătrânul a lucrat toată viața cu ziua sau la stână, iar acum la cei 72 de ani ai săi, nu are pensie și nici un alt venit.

Așa că, i-am creat noi o pensie. Pentru că prețuim demnitatea lui Nea Vasile, așa vom numi acest ajutor lunar pe care dorim să i-l oferim pentru tot restul vieții sale.

În Decembrie 2020, i-am dus prima pensie. Cu bucurie și cu mâinile înghețate, i-am înmânat un pix. El, cu ochii în lacrimi, căuta unde să semneze. I-am cerut și buletinul, să fie ca pe bune și apoi i-am dat plicul cu prima lui “pensie”.

Bonuri de Pâine – Raport Eltera #1/2021

E greu să construiești atunci când mai întâi trebuie să astupi o groapă atât de adâncă săpată de lipsuri, neștiință și disperare. Asta facem acum. Încercăm să îi aducem până la nivelul demnității și apoi să clădim împreună cu ei. 

“O soluţie ingenioasă” a numit presa din Brasov programul nostru de Bonuri de Pâine. Am creat nişte bonuri. Le-am creat noi, Asociația Eltera, şi am semnat un contract cu o brutărie. Pe baza acestor bonuri, pe care le dăm noi, persoanele pot merge să îşi procure o pâine, iar, apoi, o dată pe lună, recuperăm aceste bonuri şi plătim contravaloarea lor. Deocamdată, la Fişer au beneficiat familii cu copii, iar la Rupea persoanele varstnice. Am dat in jur de 3000 de bonuri de pâine până acum. 

Recolta din gradină – Raport Eltera #1/2021

În toamnă ne-am bucurat de recolta din gradină. Bunica Mihaela și-a deschis porțile pentru toti copiii din vecinatate. Am pregătit afară în curte la soba cu lemne, cartofi și “castravete mare”, care mai este întâlnit și sub denumirea de dovleac. Copiii au intrat pe rând pe poartă. Se asezau la rând, iar bunica Mihaela le punea în mână cate o farfurie. “Ia să mănânci și tu ceva”. Ochii le străluceau de bucurie și multumindu-ne cu un zambet mergeau cu grijă să nu le cadă mâncarea și se așezau pe jos și își găseau un loc lângă ceilalți copii. Așa se așezau și copiii din Africa.

Bunica Mihaela îi știa pe toți pe nume. “Hai și tu! Cred că de ieri nu a mai mâncat copilul ăsta”, mă asigura ea că cei mai flămânzi copii din sat sunt prezenți.

Un altfel de viitor – Raport Eltera #1/2020

Cred că fiecare copil din aceste comunități sărace, are nevoie de o “cărămidă” de speranță. Și putem construi un altfel de viitor pentru ei. 

Am înmânat cu bucurie cheile de la casă. Iar când am crezut că am terminat, că îmi pot da jos casca de constructor, defapt am descoperit că sunt și mai mulți copii lipsiți de speranță; copii pierduți în întunericul sărăciei, care au nevoie de noi pentru a le construi un viitor luminos.


Clubul copiilor – Raport Eltera #1/2020

“Clubul copiilor” așa am intitulat programele de suport educațional pentru copiii din sate. Avem două cluburi în Județul Brașov și două în Județul Buzău. Aici copiii beneficiază de o masă caldă, suport în efectuarea temelor sau sprijin în a învăța să scrie și să citească. 

            

Copiii au parte și de activități de dezvoltare a deprinderilor prin joc. Prin acest afterschool social încercăm să substituim grija părinților, în multe cazuri definitiv absenți, și să acoperim lipsurile de acasă.

           

Deodata cu instalarea stării de urgență și suspendarea cursurilor școlare, a trebuit să întrerupem programele noastre educaționale. Am vizitat copiii acasă, le-am dus cărți de citit, produse de igiena, medicamente și alimente.

           

Interzicerea liberei circulații a făcut ca mulți dintre părinții copiilor să nu își poată desfășura activitatea zilnică de lucru, au rămas fără venituri, iar lipsurile de acasă au fost din ce în ce mai mari.

     

Chiar dacă acasă situația era grea și înainte; copiii primeau o masă caldă la Clubul Copiilor.

                             

Proiect de agricultură – Raport Eltera #1/2020

În luna martie, pentru familiile aflate în situații de risc ridicat am inițiat un proiect de agricultură și am început să plantăm. Am plantat o gradină de legume, un câmp de cartofi și am instalat o seră.

       

       

Persoanele implicate în proiect au săpat straturi, au plantat, iar acum udă și curăță grădina. Activitatea se desfașoară uneori zilnic, alteori de trei ori pe săptămână. În zilele de marți, fiecare persoană primește câte o plasă cu alimente și produse de curățenie. În zilele de vineri, stăm pe iarbă, mâncăm împreună și povestim cum a fost săptamâna și ce ar mai trebui să facem. 

Am sărbatorit împreună zilele lor de naștere, iar pentru fiecare dintre cei sărbătoriți până acum, a fost primul tort, primele lumânări, prima șansă de a-și pune o dorință. Da, și oamenii săraci au dorințe.

              

       

În echipa noastră sunt și două doamne în vârstă. Două bunici care își cresc singure nepoții. În comunitatea lor, bunicile sunt mame pentru toți. Ele au trăit în alte vremuri și cumva și-au însușit un simț al responsabilității, care le lipsește cu desăvârșire copiilor lor. Așa că, ele duc pe umeri întreaga familie. 

       

       

Caty Roos

Copiii noștri


Am plecat din Zambia si am ajuns aici. Intr-un loc unde copiii au asa de multe lipsuri. Seara adorm flamanzi de multe ori.


Gabriel (nu e in poze) a ramas orfan cu multi ani in urma. Mama lui manca din gunoaie, s-a imbolnavit si a murit.


Casa e facuta din lut si resturi. Bunica o repara ca sa nu se darame.
Acesti copii traiesc aproape de noi: la 25 de minute de Coresi Mall, la 22 de minute de Prefectura Brasov, tot la vreo 20-30 de minute de locuintele si birourile noastre…. Totusi, la sute de ani departe de decență.

Caty Roos

Zambia 2019

“Esti nebuna; tie nu ti-e frica de nimic.” Spune șoferul meu, care ieri a oprit nervos masina pe marginea drumului si a spus ca ma lasa acolo.

In Zambia mi-e teama de un singur lucru. Când stau copiii la rând sa primească mancare, mi-e teama ca nu va ajunge pentru toți.

In fiecare zi, numărul copiilor creste. Au auzit ca vor primi mancare si au început sa vina la școala.

40 de români (bine, 39 de români și un neamț) s-au unit pentru a oferi 1600 de porții de mâncare copiilor de la școala socială din Luanshya, Zambia.

Am învățat de la viața ca dăruirea este un antidepresiv natural.
Este modul prin care realizez si imi exprim recunostinta fata de tot ce am.

Dacă dăruiesc ceva si apoi regret ce am înstrăinat, inseamna ca nu am destul exercitiu. Ar trebui sa dăruiesc mai des.

Dăruiește fără a-i tine datori pe cei ce primesc de la tine si bucura-te de bucuria lor!

Sunt atât de recunoscătoare pentru voi toți, pentru cuvintele de încurajare! Pot face asta, știind ca va am alături!

 

Caty Roos

Tabără de vără – Raport Eltera #2/2019

După ce au terminat școala, i-am dus în tabără. A fost prima lor tabără și bucuria lor a fost de nedescris. Fiecare a avut patul lui, iar fiecare camera a avut o baie. Nici unul dintre ei nu are acasă asemenea condiții. 

Am avut trei mese pe zi și cel puțin o gustare, pregătite de oameni minunați ce au dedicat o zi pentru a servi unor copii din „țigănie” și de la grajduri. Au venit directori, ingineri, oameni cu funcții importante să pregătească cu dragoste preparate deosebite pentru micuții noștri, cu dragoste și cu ceapa, multă ceapa. 

Voluntarii noștri din partea CRH, DSSMITH și DEXION au venit, de asemenea, pregatiți să-i bucure pe copii cu jocuri și activități. Le-au daruit cărți, zâmbete și îmbrățișări. 

Ziua CRH cu Monica și Dan Nițu, Amalia Popescu, Denisa Hanco și Ibolya Stroie.

Ziua DSSmith cu Remus Crăciun, Chef Mugur Tureschi și Sous Chef Ion Jantovan.

Ziua Dexion cu Alice Stănescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dița și Marian Ioniță.

 

Caty Roos