I-am găsit la grajduri, înghesuiți într-o camera cu două paturi și o soba, unde dormeau toți cinci, alături de părinții lor.
Școala e la un drum de noroi distanța de casa lor, hainele lor miros a animale și a fum, iar mânuțele lor nespălate se țin una pe alta, pentru că nu au cu ce scrie.
Sunt timizi și se așează în spatele clasei. Așteaptă să vină pauza în care primesc cornul sau biscuiții. Ca în fiecare dimineață, mama fuge la animale, și nu are timp și nici ce să le pregătească de mâncare. Rămân singuri, iar cei mari îi îmbracă și pe cei mici. Ies pe ușa la orișicare oră, să ajungă la școală. Nu cunosc ceasul, nici nu au unul pe perete.
Încă învățăm să scriem și să citim. Facem asta în programul de after-school unde copiii primesc și o masă caldă. În fiecare zi de vineri, luăm masa de prânz împreună. Fiecare are rolul său: Ionuț și Alin împart cutiile cu mâncare. Denisa așează șervețelele, iar in urma ei Maria pune tacâmurile. Remus și Silviu așează câte un pahar în dreptul fiecăruia și câte două felii de pâine pe fiecare șervețel. Spunem o rugăciune de mulțumire, pentru că fiecare zi pe care o trăim și fiecare lucru ce îl avem este un dar. Și apoi ne bucurăm de masă. Gabriel spală tacâmurile și paharele, Andra le clătește, și Florina le șterge împreună cu ceilalți copii care sunt dornici să ajute, chiar dacă au avut și ei la rândul lor alte responsabilități.
În scurt timp fiecare se așează în banca lui gata pentru o nouă lecție. Învățăm literele și ce să facem cu ele. Unele se aseamănă, altele sunt greu de scris, dar mare e bucuria atunci când ne iese un cuvânt, mai ales când reușim să citim sau să scriem o propoziție întreagă.
Dorim să înființăm un centru educational de suport care să fie deschis zilnic pentru copiii din Fișer.
Sunt așa mândră de învățăceii noștri!
Caty Roos
