Sommercamp – Eltera-Bericht Nr. 2/2019

Sobald die Schule zu Ende war, brachten wir sie ins Camp. Es war ihr erstes Lager, und die Freude, die sie hatten, lässt sich nur schwer beschreiben. Jedes Kind hatte sein eigenes Bett, und jedes Zimmer hatte ein Badezimmer. Keines unserer Kinder hat diesen Komfort zu Hause. 

Wir servierten drei Mahlzeiten pro Tag und mindestens einen Snack. Das Essen wurde von wunderbaren Menschen zubereitet, die einen Tag lang Zigeuner- und Bauernkindern dienten. Wir hatten Manager, Ingenieure, Leute in hohen Positionen, die bereit waren, mit Liebe köstliche Mahlzeiten für unsere Kinder zuzubereiten, mit Liebe und Knoblauch, viel Knoblauch. 

Unsere Freiwilligen kamen von den Firmen CRH, DSSMITH und DEXION und waren bereit, mit den Kleinen zu spielen. Sie alle brachten Bücher, ein Lächeln und Umarmungen mit.

CRH-Tag mit Monica und Dan Nitu, Amalia Popescu, Denisa Hanco und Ibolya Stroie.

DSSmith-Tag mit Remus Craciun, Chefkoch Mugur Tureschi und Sous-Chef Ion Jantovan.

Dexion-Tag mit Alice Stanescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dita und Marian Ionita.

 

Caty Roos

Summer Camp – Eltera Report #2/2019

Once school ended, we took them to Camp. It was their first camp and the joy they had is hard to be described. Every child had his own bed and every room had a bathroom. None of our children has such comfort at home. 

We served three meals per day and at least one snack. The food was prepared by wonderful people that dedicated one day to serve gypsy and farm children. We had managers, engineers, people in high positions being willing to prepare with love, delicious meals for our children, with love and garlic, lots of garlic. 

Our volunteers came from CRH, DSSMITH and DEXION, prepared to also play games with the little ones. They all brought books, smiles and hugs.

CRH Day with Monica and Dan Nitu, Amalia Popescu, Denisa Hanco and Ibolya Stroie.

DSSmith Day with Remus Craciun, Chef Mugur Tureschi and Sous Chef Ion Jantovan.

Dexion Day with Alice Stanescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dita and Marian Ionita.

 

Caty Roos

Tabără de vără – Raport Eltera #2/2019

După ce au terminat școala, i-am dus în tabără. A fost prima lor tabără și bucuria lor a fost de nedescris. Fiecare a avut patul lui, iar fiecare camera a avut o baie. Nici unul dintre ei nu are acasă asemenea condiții. 

Am avut trei mese pe zi și cel puțin o gustare, pregătite de oameni minunați ce au dedicat o zi pentru a servi unor copii din „țigănie” și de la grajduri. Au venit directori, ingineri, oameni cu funcții importante să pregătească cu dragoste preparate deosebite pentru micuții noștri, cu dragoste și cu ceapa, multă ceapa. 

Voluntarii noștri din partea CRH, DSSMITH și DEXION au venit, de asemenea, pregatiți să-i bucure pe copii cu jocuri și activități. Le-au daruit cărți, zâmbete și îmbrățișări. 

Ziua CRH cu Monica și Dan Nițu, Amalia Popescu, Denisa Hanco și Ibolya Stroie.

Ziua DSSmith cu Remus Crăciun, Chef Mugur Tureschi și Sous Chef Ion Jantovan.

Ziua Dexion cu Alice Stănescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dița și Marian Ioniță.

 

Caty Roos

Stall-Kinder – Eltera-Bericht Nr. 2/2019

Wir fanden die Kinder in einem kleinen Raum, der an den Stall angebaut war. Sie hatten zwei Betten und einen Holzofen. Ihre Kleidung wurde in Kisten aufbewahrt. Fünf kleine Kinder und ihre Eltern leben in diesem Zuhause.

Die Schule liegt eine Schlammstraße von zu Hause entfernt, ihre Kleider tragen den Geruch von Tieren und Rauch, und ihre ungewaschenen Hände halten sich auf dem Weg zur Schule und unter den Tischen gegenseitig fest. Sie haben keine Hefte und Stifte, also sitzen sie einfach hinten in der Klasse und versuchen, so leise und unbemerkt wie möglich zu sein. Und sie scheinen sehr lange Zeit unbemerkt geblieben zu sein.  

Jeden Morgen eilt ihre Mutter zu den Tieren hinaus. Sie hat keine Zeit und kein Essen, um mit den Kindern zu frühstücken. Sie werden allein gelassen, und die Älteren helfen den Jüngeren, sich vorzubereiten. Sie machen sich zu jeder Zeit auf den Weg zur Schule. Sie wissen nicht, wie spät es ist. Es gibt keine Uhr an der Wand, und wenn es eine gäbe, wüssten sie nicht, wie sie zu lesen ist. 

Sie kennen auch nicht die Wochentage. Sie wissen, dass die Woche vorbei ist, wenn der Lehrer sagt: „Morgen keine Schule!“

Wie sollen wir helfen? Was sollen wir ihnen geben? Dieses Jahr haben wir beschlossen, ihnen etwas über Würde beizubringen. Wir wollten sie wissen lassen, dass sie etwas Besonderes sind, und wir feierten mit ihnen zum allerersten Mal ihren Geburtstag. 

Wir zeigten ihnen, wie sie sich um ihr Dorf kümmern und es reinigen können, indem sie den Müll aufsammeln. Wir haben ihnen beigebracht, dass wir alle für ein Leben in Würde arbeiten müssen.

Jeder kann etwas für sich selbst und für andere tun. 

Die Kinder lernen immer noch lesen und schreiben. Wir tun dies während des Programms nach der Schule, wo die Kinder auch eine warme Mahlzeit erhalten. Jeden Mittwoch und Freitag essen wir gemeinsam zu Mittag. Jeder trägt seinen Teil dazu bei: Ionut und Alin verteilen die Kisten mit Essen. Denisa legt vor jedes Kind eine Serviette, Maria kommt hinterher und legt das Besteck ein. Remus und Silviu stellen die Tassen und zwei Scheiben Brot hin. Wir sprechen ein Gebet und danken, denn wir wissen, dass jeder Tag, den wir leben, und alles, was wir haben, ein Geschenk ist. Und dann genießen wir unser Essen. Wenn wir fertig sind, spült Gabi das Besteck und die Tassen und Andra wäscht sie mit klarem Wasser ab. Danach trocknet Florina sie zusammen mit den anderen Kindern, die gerne helfen, ab.

Kurz nach dem Mittagessen nehmen die Kinder an ihrem Schreibtisch Platz und freuen sich immer, eine neue Lektion zu beginnen. Wir lernen die Buchstaben und lernen, wie man sie benutzt. Die Freude ist groß, wenn wir ein Wort zusammensetzen, und noch größer, wenn ein ganzer Satz gebildet wird. 

Wir möchten ein pädagogisches Unterstützungszentrum schaffen, das jeden Tag für die Kinder in Fiser geöffnet wird.

Wir sind so stolz auf diese Kinder!

 

Caty Roos

Copiii de la grajduri – Raport Eltera #2/2019

I-am găsit la grajduri, înghesuiți într-o camera cu două paturi și o soba, unde dormeau toți cinci, alături de părinții lor. 

Școala e la un drum de noroi distanța de casa lor, hainele lor miros a animale și a fum, iar mânuțele lor nespălate se țin una pe alta, pentru că nu au cu ce scrie. 

Sunt timizi și se așează în spatele clasei. Așteaptă să vină pauza în care primesc cornul sau biscuiții. Ca în fiecare dimineață, mama fuge la animale, și nu are timp și nici ce să le pregătească de mâncare. Rămân singuri, iar cei mari îi îmbracă și pe cei mici. Ies pe ușa la orișicare oră, să ajungă la școală. Nu cunosc ceasul, nici nu au unul pe perete. 

Încă învățăm să scriem și să citim. Facem asta în programul de after-school unde copiii primesc și o masă caldă. În fiecare zi de vineri, luăm masa de prânz împreună. Fiecare are rolul său: Ionuț și Alin împart cutiile cu mâncare. Denisa așează șervețelele, iar in urma ei Maria pune tacâmurile. Remus și Silviu așează câte un pahar în dreptul fiecăruia și câte două felii de pâine pe fiecare șervețel. Spunem o rugăciune de mulțumire, pentru că fiecare zi pe care o trăim și fiecare lucru ce îl avem este un dar. Și apoi ne bucurăm de masă. Gabriel spală tacâmurile și paharele, Andra le clătește, și Florina le șterge împreună cu ceilalți copii care sunt dornici să ajute, chiar dacă au avut și ei la rândul lor alte responsabilități. 

În scurt timp fiecare se așează în banca lui gata pentru o nouă lecție. Învățăm literele și ce să facem cu ele. Unele se aseamănă, altele sunt greu de scris, dar mare e bucuria atunci când ne iese un cuvânt, mai ales când reușim să citim sau să scriem o propoziție întreagă.

Dorim să înființăm un centru educational de suport care să fie deschis zilnic pentru copiii din Fișer. 

Sunt așa mândră de învățăceii noștri!

 

Caty Roos

Stable children – Eltera Report #2/2019

We found the children living in a small room attached to the animal barn. They had two beds and a wood stove. Their clothes were stored in boxes. Five small children and their parents live in this home.

The school is one mud road away from home, their clothes carry the smell of animals and smoke, and their unwashed hands hold each other on the way to school and under the desks. They don‘t have notebooks and pencils, so they just sit in the back of the class, trying to be as quiet and unnoticed as they can. And they seem to have been unnoticed for a very long time.  

Every morning, their mom rushes out to the animals. She has no time and no food to prepare for them. They are left alone and the older ones help the younger ones to get ready. They start their way to school at whatever time. They don‘t know what time it is. There is no clock on the wall and if there was, they wouldn‘t know how to read it. 

They don‘t know the days of the week either. They know the week is over, whenever the teacher says: „no school tomorrow!“

How should we help? What should we give them? This year we decided to teach them about dignity. We wanted them to know they are special and we celebrated with them for the very first time their birthdays.

We showed them how to take care of their village and clean it by picking up the garbage. We taught them that we all have to work for a life lived in dignity.

Everyone can do something for himself and for someone else. 

The children are still learning how to read and write. We do this during the after-school program where the children also receive a warm meal. Every Wednesday and Friday we have lunch together. Everyone does his part: Ionut and Alin hand out the boxes of food. Denisa lays a napkin in front of every child and Maria comes behind her and sets the silverware. Remus and Silviu place the cups and two slices of bread. We say a prayer and give thanks, as we know that every day we live and everything we have is a gift. And then, we enjoy our meal. When we finish, Gabi washes the silverware and the cups, Andra rinses them, and Florina dries them, together with the other children eager to help. 

Shortly after lunch, the children take a seat at their desk and are always happy to start a new lesson. We learn the letters and learn how to use them. There is great joy when we put a word together and even greater when a whole sentence is formed. 

We would like to create an educational support center that will be opened every day for the children in Fiser.

We are so proud of these children!

 

Caty Roos