Eu: “ANDREI!” Și mă uit fix la el și îi zâmbesc și știe cât de tare mă bucur să îl văd.
Andrei: “Prezent!” Că am tot exersat de câteva zile și știe ce să zică.
Apoi strig “FLORI!” Și mă uit la Flori care își așează rochița de emoții și bucurie.
Andrei o ajută: “Flori, zi ‘prezent’!” Și Flori strigă: “Flori”, că nu știe exact ce însemnă cuvântul celălalt.
Ș i pe rând îi strig pe toți: “MĂDĂLINA! ELENA! DANI! MIRUNA! ANASTASIA! BOGDAN! IONUȚ! ROMINA! ….”
Asta e prima grupă din cele trei grupe de copii înscriși la școala afară. Fiecare grupă este formată din zece copii. Îi știm pe nume și ne dăm seama când unul lipsește și întrebăm imediat de el.
Când un copil lipsește, cel mai trist răspuns este: “E la Brașov!” Asta înseamnă defapt, că e la cerșit în oraș și nu se va întoarce decât mai spre seară. Va trebui să facă ceva bani până se va putea întoarce acasă.
Ș i știu că nu a vrut să meargă, pentru că la ș coala afară e fain tare și primește și o gustare. Dar, nu a avut de ales…
Cu inima strânsă că unu lipsește, începem activitatea. Ne spălăm pe mâini cu săpun. Aruncăm servețelul la gunoi după ce ne ștergem și apoi ne așezăm la masă. Așteptăm lecția pentru că avem așa multe de învățat până începe școala în toamnă și va trebui să fim pregatiți.
La școala afară învățăm să venim la timp, să stăm așezați pe scaun, să fim atenți, să vorbim pe rând, să ținem un creion în mână. Tot aici învățăm culorile și cum să desenam o planșă. Învățăm care e dreapta și care e stânga, sau ‘cealaltă dreapta’.
Ș coala afară este un program dedicat copiilor care nu au stat niciodata așezați pe un scaun la o masă și care nu au ținut niciodată un creion în mână. Școala afară este un program menit să îi pregătească pe copii pentru școala în sala de clasă.
