Landwirtschaftsprogramm – Eltera-Bericht Nr. 1/2020

Für diese Familien, die in Gefahr sind, schufen wir ein Landwirtschaftsprogramm und begannen mit dem Pflanzenanbau. Wir pflanzten einen Gemüsegarten, ein Kartoffelfeld und bauten ein Gewächshaus. 

       

       

Die Leute, die an dem Projekt beteiligt sind, haben alles gegraben und gepflanzt und bewässern nun den Garten und halten ihn frei von Unkraut. Sie gehen jeden Tag in den Garten. Jeden Dienstag erhalten sie einen Beutel mit Lebensmitteln, Waschmittel und Seife. Freitags sitzen wir auf dem Rasen und sprechen über die Woche und machen Pläne für die kommende Woche. Eines der besondersten Dinge, die wir mit unserem Team gemacht haben, ist, dass wir Geburtstage gefeiert haben. Und für jede Person, die wir gemeinsam gefeiert haben, war es der erste Kuchen, die ersten Kerzen, die erste Gelegenheit, sich etwas zu wünschen. Ja, auch arme Menschen haben Wünsche. 

              

       

Es gibt zwei ältere Damen in unserem Team. Sie ziehen ihre Enkelkinder allein auf. In ihrer Gemeinschaft sind die Großmütter Mütter für alle. Sie haben unter anderen Umständen gelebt und ein Verantwortungsgefühl entwickelt, ein Gefühl, das ihren Kindern zu fehlen scheint. So haben sie die Sorge für die ganze Familie auf sich genommen. 

       

       

Caty Roos

Agriculture program – Eltera Report #1/2020

For these families found at risk, we created an agriculture program and we started to plant. We planted a vegetable garden, a field of potatoes and built a greenhouse. 

       

       

The people that are part of the project did all the digging and the planting and are now watering the garden and keeping it free from weeds. They go to the garden every day. Every Tuesday they receive a bag of food, detergent and soap. On Fridays, we sit on the grass and talk about the week and make plans for the week to come. One of the most special things that we’ve done with our team is that we celebrated birthdays. And for every person that we have celebrated together, it has been their first cake, first candles, first chance to make a wish. Yes, poor people also have wishes. 

              

       

There are two elderly ladies in our team. They raise their grandchildren alone. In their community, the grandmothers are mothers for all. They have lived in other circumstances and have gained a sense of responsibility; a sense that their children seem to lack. So, they have taken upon them the care for the entire family.

       

       

Caty Roos

Proiect de agricultură – Raport Eltera #1/2020

În luna martie, pentru familiile aflate în situații de risc ridicat am inițiat un proiect de agricultură și am început să plantăm. Am plantat o gradină de legume, un câmp de cartofi și am instalat o seră.

       

       

Persoanele implicate în proiect au săpat straturi, au plantat, iar acum udă și curăță grădina. Activitatea se desfașoară uneori zilnic, alteori de trei ori pe săptămână. În zilele de marți, fiecare persoană primește câte o plasă cu alimente și produse de curățenie. În zilele de vineri, stăm pe iarbă, mâncăm împreună și povestim cum a fost săptamâna și ce ar mai trebui să facem. 

Am sărbatorit împreună zilele lor de naștere, iar pentru fiecare dintre cei sărbătoriți până acum, a fost primul tort, primele lumânări, prima șansă de a-și pune o dorință. Da, și oamenii săraci au dorințe.

              

       

În echipa noastră sunt și două doamne în vârstă. Două bunici care își cresc singure nepoții. În comunitatea lor, bunicile sunt mame pentru toți. Ele au trăit în alte vremuri și cumva și-au însușit un simț al responsabilității, care le lipsește cu desăvârșire copiilor lor. Așa că, ele duc pe umeri întreaga familie. 

       

       

Caty Roos

Copiii noștri


Am plecat din Zambia si am ajuns aici. Intr-un loc unde copiii au asa de multe lipsuri. Seara adorm flamanzi de multe ori.


Gabriel (nu e in poze) a ramas orfan cu multi ani in urma. Mama lui manca din gunoaie, s-a imbolnavit si a murit.


Casa e facuta din lut si resturi. Bunica o repara ca sa nu se darame.
Acesti copii traiesc aproape de noi: la 25 de minute de Coresi Mall, la 22 de minute de Prefectura Brasov, tot la vreo 20-30 de minute de locuintele si birourile noastre…. Totusi, la sute de ani departe de decență.

Caty Roos

Zambia 2019

“Esti nebuna; tie nu ti-e frica de nimic.” Spune șoferul meu, care ieri a oprit nervos masina pe marginea drumului si a spus ca ma lasa acolo.

In Zambia mi-e teama de un singur lucru. Când stau copiii la rând sa primească mancare, mi-e teama ca nu va ajunge pentru toți.

In fiecare zi, numărul copiilor creste. Au auzit ca vor primi mancare si au început sa vina la școala.

40 de români (bine, 39 de români și un neamț) s-au unit pentru a oferi 1600 de porții de mâncare copiilor de la școala socială din Luanshya, Zambia.

Am învățat de la viața ca dăruirea este un antidepresiv natural.
Este modul prin care realizez si imi exprim recunostinta fata de tot ce am.

Dacă dăruiesc ceva si apoi regret ce am înstrăinat, inseamna ca nu am destul exercitiu. Ar trebui sa dăruiesc mai des.

Dăruiește fără a-i tine datori pe cei ce primesc de la tine si bucura-te de bucuria lor!

Sunt atât de recunoscătoare pentru voi toți, pentru cuvintele de încurajare! Pot face asta, știind ca va am alături!

 

Caty Roos

Sommercamp – Eltera-Bericht Nr. 2/2019

Sobald die Schule zu Ende war, brachten wir sie ins Camp. Es war ihr erstes Lager, und die Freude, die sie hatten, lässt sich nur schwer beschreiben. Jedes Kind hatte sein eigenes Bett, und jedes Zimmer hatte ein Badezimmer. Keines unserer Kinder hat diesen Komfort zu Hause. 

Wir servierten drei Mahlzeiten pro Tag und mindestens einen Snack. Das Essen wurde von wunderbaren Menschen zubereitet, die einen Tag lang Zigeuner- und Bauernkindern dienten. Wir hatten Manager, Ingenieure, Leute in hohen Positionen, die bereit waren, mit Liebe köstliche Mahlzeiten für unsere Kinder zuzubereiten, mit Liebe und Knoblauch, viel Knoblauch. 

Unsere Freiwilligen kamen von den Firmen CRH, DSSMITH und DEXION und waren bereit, mit den Kleinen zu spielen. Sie alle brachten Bücher, ein Lächeln und Umarmungen mit.

CRH-Tag mit Monica und Dan Nitu, Amalia Popescu, Denisa Hanco und Ibolya Stroie.

DSSmith-Tag mit Remus Craciun, Chefkoch Mugur Tureschi und Sous-Chef Ion Jantovan.

Dexion-Tag mit Alice Stanescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dita und Marian Ionita.

 

Caty Roos

Summer Camp – Eltera Report #2/2019

Once school ended, we took them to Camp. It was their first camp and the joy they had is hard to be described. Every child had his own bed and every room had a bathroom. None of our children has such comfort at home. 

We served three meals per day and at least one snack. The food was prepared by wonderful people that dedicated one day to serve gypsy and farm children. We had managers, engineers, people in high positions being willing to prepare with love, delicious meals for our children, with love and garlic, lots of garlic. 

Our volunteers came from CRH, DSSMITH and DEXION, prepared to also play games with the little ones. They all brought books, smiles and hugs.

CRH Day with Monica and Dan Nitu, Amalia Popescu, Denisa Hanco and Ibolya Stroie.

DSSmith Day with Remus Craciun, Chef Mugur Tureschi and Sous Chef Ion Jantovan.

Dexion Day with Alice Stanescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dita and Marian Ionita.

 

Caty Roos

Tabără de vără – Raport Eltera #2/2019

După ce au terminat școala, i-am dus în tabără. A fost prima lor tabără și bucuria lor a fost de nedescris. Fiecare a avut patul lui, iar fiecare camera a avut o baie. Nici unul dintre ei nu are acasă asemenea condiții. 

Am avut trei mese pe zi și cel puțin o gustare, pregătite de oameni minunați ce au dedicat o zi pentru a servi unor copii din „țigănie” și de la grajduri. Au venit directori, ingineri, oameni cu funcții importante să pregătească cu dragoste preparate deosebite pentru micuții noștri, cu dragoste și cu ceapa, multă ceapa. 

Voluntarii noștri din partea CRH, DSSMITH și DEXION au venit, de asemenea, pregatiți să-i bucure pe copii cu jocuri și activități. Le-au daruit cărți, zâmbete și îmbrățișări. 

Ziua CRH cu Monica și Dan Nițu, Amalia Popescu, Denisa Hanco și Ibolya Stroie.

Ziua DSSmith cu Remus Crăciun, Chef Mugur Tureschi și Sous Chef Ion Jantovan.

Ziua Dexion cu Alice Stănescu, Georgeta Gridan, Claudia Dobre, Dan Dița și Marian Ioniță.

 

Caty Roos

Stall-Kinder – Eltera-Bericht Nr. 2/2019

Wir fanden die Kinder in einem kleinen Raum, der an den Stall angebaut war. Sie hatten zwei Betten und einen Holzofen. Ihre Kleidung wurde in Kisten aufbewahrt. Fünf kleine Kinder und ihre Eltern leben in diesem Zuhause.

Die Schule liegt eine Schlammstraße von zu Hause entfernt, ihre Kleider tragen den Geruch von Tieren und Rauch, und ihre ungewaschenen Hände halten sich auf dem Weg zur Schule und unter den Tischen gegenseitig fest. Sie haben keine Hefte und Stifte, also sitzen sie einfach hinten in der Klasse und versuchen, so leise und unbemerkt wie möglich zu sein. Und sie scheinen sehr lange Zeit unbemerkt geblieben zu sein.  

Jeden Morgen eilt ihre Mutter zu den Tieren hinaus. Sie hat keine Zeit und kein Essen, um mit den Kindern zu frühstücken. Sie werden allein gelassen, und die Älteren helfen den Jüngeren, sich vorzubereiten. Sie machen sich zu jeder Zeit auf den Weg zur Schule. Sie wissen nicht, wie spät es ist. Es gibt keine Uhr an der Wand, und wenn es eine gäbe, wüssten sie nicht, wie sie zu lesen ist. 

Sie kennen auch nicht die Wochentage. Sie wissen, dass die Woche vorbei ist, wenn der Lehrer sagt: „Morgen keine Schule!“

Wie sollen wir helfen? Was sollen wir ihnen geben? Dieses Jahr haben wir beschlossen, ihnen etwas über Würde beizubringen. Wir wollten sie wissen lassen, dass sie etwas Besonderes sind, und wir feierten mit ihnen zum allerersten Mal ihren Geburtstag. 

Wir zeigten ihnen, wie sie sich um ihr Dorf kümmern und es reinigen können, indem sie den Müll aufsammeln. Wir haben ihnen beigebracht, dass wir alle für ein Leben in Würde arbeiten müssen.

Jeder kann etwas für sich selbst und für andere tun. 

Die Kinder lernen immer noch lesen und schreiben. Wir tun dies während des Programms nach der Schule, wo die Kinder auch eine warme Mahlzeit erhalten. Jeden Mittwoch und Freitag essen wir gemeinsam zu Mittag. Jeder trägt seinen Teil dazu bei: Ionut und Alin verteilen die Kisten mit Essen. Denisa legt vor jedes Kind eine Serviette, Maria kommt hinterher und legt das Besteck ein. Remus und Silviu stellen die Tassen und zwei Scheiben Brot hin. Wir sprechen ein Gebet und danken, denn wir wissen, dass jeder Tag, den wir leben, und alles, was wir haben, ein Geschenk ist. Und dann genießen wir unser Essen. Wenn wir fertig sind, spült Gabi das Besteck und die Tassen und Andra wäscht sie mit klarem Wasser ab. Danach trocknet Florina sie zusammen mit den anderen Kindern, die gerne helfen, ab.

Kurz nach dem Mittagessen nehmen die Kinder an ihrem Schreibtisch Platz und freuen sich immer, eine neue Lektion zu beginnen. Wir lernen die Buchstaben und lernen, wie man sie benutzt. Die Freude ist groß, wenn wir ein Wort zusammensetzen, und noch größer, wenn ein ganzer Satz gebildet wird. 

Wir möchten ein pädagogisches Unterstützungszentrum schaffen, das jeden Tag für die Kinder in Fiser geöffnet wird.

Wir sind so stolz auf diese Kinder!

 

Caty Roos

Copiii de la grajduri – Raport Eltera #2/2019

I-am găsit la grajduri, înghesuiți într-o camera cu două paturi și o soba, unde dormeau toți cinci, alături de părinții lor. 

Școala e la un drum de noroi distanța de casa lor, hainele lor miros a animale și a fum, iar mânuțele lor nespălate se țin una pe alta, pentru că nu au cu ce scrie. 

Sunt timizi și se așează în spatele clasei. Așteaptă să vină pauza în care primesc cornul sau biscuiții. Ca în fiecare dimineață, mama fuge la animale, și nu are timp și nici ce să le pregătească de mâncare. Rămân singuri, iar cei mari îi îmbracă și pe cei mici. Ies pe ușa la orișicare oră, să ajungă la școală. Nu cunosc ceasul, nici nu au unul pe perete. 

Încă învățăm să scriem și să citim. Facem asta în programul de after-school unde copiii primesc și o masă caldă. În fiecare zi de vineri, luăm masa de prânz împreună. Fiecare are rolul său: Ionuț și Alin împart cutiile cu mâncare. Denisa așează șervețelele, iar in urma ei Maria pune tacâmurile. Remus și Silviu așează câte un pahar în dreptul fiecăruia și câte două felii de pâine pe fiecare șervețel. Spunem o rugăciune de mulțumire, pentru că fiecare zi pe care o trăim și fiecare lucru ce îl avem este un dar. Și apoi ne bucurăm de masă. Gabriel spală tacâmurile și paharele, Andra le clătește, și Florina le șterge împreună cu ceilalți copii care sunt dornici să ajute, chiar dacă au avut și ei la rândul lor alte responsabilități. 

În scurt timp fiecare se așează în banca lui gata pentru o nouă lecție. Învățăm literele și ce să facem cu ele. Unele se aseamănă, altele sunt greu de scris, dar mare e bucuria atunci când ne iese un cuvânt, mai ales când reușim să citim sau să scriem o propoziție întreagă.

Dorim să înființăm un centru educational de suport care să fie deschis zilnic pentru copiii din Fișer. 

Sunt așa mândră de învățăceii noștri!

 

Caty Roos