Outside school – Eltera Report #1/2022

“ANDREI!” I call his name and I stare at him and smile. He knows how happy I am to see him.

Andrei: “Present!” We’ve been practicing for days and he knows what to say.

Then I call “FLORI!” And I look at Flori who is fixing her dress of excitement and joy.

Andrei helps her: “Flori, say ‘present’!” And Flori shouts, “Flori,” not knowing exactly what the other word means.

And one by one I call out one by one: “MĂDĂLINA! ELENA! DANI! MIRUNA! ANASTASIA! BOGDAN! IONUT! ROMINA! ….”

This is the first of three groups of children enrolled at the school outside. Each group consists of ten children. We know them by name and we notice when one is missing and immediately ask about them.

When a child is missing, the saddest answer is: “He’s in Brasov!” That actually means he’s begging in town and won’t be back until later in the evening. He’ll have to make some money before he can get home.

And I know he didn’t want to go, because the outside school is so much fun and we serve snacks. But, he had no choice…

With a sad heart that one is missing, we begin the activity. We wash our hands with soap. We throw the napkin in the trash after wiping our hands and then we sit down at the table. We wait for the lesson because we have so much to learn before school starts in the fall and we have to be ready.

At school outside we learn to come on time, sit in our chairs, pay attention, take turns talking, hold a pencil. We learn about colours and how to draw. We learn which is our right hand and which is our  left hand, or ‘the other right’.

Outside School is a program for children who have never at on a chair at a table and never held a pencil in their hand. It is a support program designed to prepare children for school in the classroom.

Școala Afară – Raport Eltera #1/2022

Eu: “ANDREI!” Și mă uit fix la el și îi zâmbesc și știe cât de tare mă bucur să îl văd.

Andrei: “Prezent!” Că am tot exersat de câteva zile și știe ce să zică.

Apoi strig “FLORI!” Și mă uit la Flori care își așează rochița de emoții și bucurie.

Andrei o ajută: “Flori, zi ‘prezent’!” Și Flori strigă: “Flori”, că nu știe exact ce însemnă cuvântul celălalt.

Ș i pe rând îi strig pe toți: “MĂDĂLINA! ELENA! DANI! MIRUNA! ANASTASIA! BOGDAN! IONUȚ! ROMINA! ….”

Asta e prima grupă din cele trei grupe de copii înscriși la școala afară. Fiecare grupă este formată din zece copii. Îi știm pe nume și ne dăm seama când unul lipsește și întrebăm imediat de el.

Când un copil lipsește, cel mai trist răspuns este: “E la Brașov!” Asta înseamnă defapt, că e la cerșit în oraș și nu se va întoarce decât mai spre seară. Va trebui să facă ceva bani până se va putea întoarce acasă.

Ș i știu că nu a vrut să meargă, pentru că la ș coala afară e fain tare și primește și o gustare. Dar, nu a avut de ales…

Cu inima strânsă că unu lipsește, începem activitatea. Ne spălăm pe mâini cu săpun. Aruncăm servețelul la gunoi după ce ne ștergem și apoi ne așezăm la masă. Așteptăm lecția pentru că avem așa multe de învățat până începe școala în toamnă și va trebui să fim pregatiți.

La școala afară învățăm să venim la timp, să stăm așezați pe scaun, să fim atenți, să vorbim pe rând, să ținem un creion în mână. Tot aici învățăm culorile și cum să desenam o planșă. Învățăm care e dreapta și care e stânga, sau ‘cealaltă dreapta’.

Ș coala afară este un program dedicat copiilor care nu au stat niciodata așezați pe un scaun la o masă și care nu au ținut niciodată un creion în mână. Școala afară este un program menit să îi pregătească pe copii pentru școala în sala de clasă.

Großvater Vasile – Eltera-Bericht Nr. 1/2021

Wir fanden Großvater Vasile, der an einem Ofen, in dem kein Holz brannte, aus der Bibel las. Mutulica beeilte sich, mir zu zeigen, dass es in dem mit einem Vorhängeschloss versehenen Schuppen kein Brennholz gab.

Dann erfuhr ich, dass der alte Mann sein ganzes Leben lang ohne Vertrag gearbeitet hatte und jetzt, mit 72 Jahren, keine Rente und kein anderes Einkommen hat.

Also haben wir für ihn eine Rente eingerichtet. Da wir die Würde von Opa Vasile schätzen, werden wir diese monatliche Unterstützung, die wir ihm für den Rest seines Lebens geben wollen, so nennen.

Im Dezember 2020 brachten wir ihm seine erste Rente. Mit Freude und eiskalten Händen überreichten wir ihm einen Stift. Mit Tränen in den Augen suchte er nach der Stelle, an der er unterschreiben sollte. Ich fragte ihn auch nach seinem Ausweis, so wie es die Beamten tun, und überreichte ihm dann den Umschlag mit seiner ersten “Rente”.

Grandpa Vasile – Eltera Report #1/2021

We found Grandpa Vasile reading from the Bible by a stove where no wood was burning. Mutulica rushed to show me that there was no firewood in the padlocked shed.

I then learned that the old man had worked all his life without a contract, and now, at 72, he has no pension and no other income.

So, we created a pension for him. Because we value Grandpa Vasile’s dignity, that’s what we’ll call this monthly allowance that we want to give him for the rest of his life.

In December 2020, we brought his first pension. With joy and frozen hands, we handed him a pen. He, teary-eyed, searched for the place where he had to sign. I also asked him for his ID, just like the officials do, and then handed him the envelope with his first “pension”.

Nea Vasile – Raport Eltera #1/2021

Pe Nea Vasile l-am gasit citind din Biblie lângă o sobă în care nu ardeau lemne. Mutulica s-a grabit să îmi arate că în magazia închisă cu lacăt, nu avea nici un lemn de foc.

Am aflat apoi că bătrânul a lucrat toată viața cu ziua sau la stână, iar acum la cei 72 de ani ai săi, nu are pensie și nici un alt venit.

Așa că, i-am creat noi o pensie. Pentru că prețuim demnitatea lui Nea Vasile, așa vom numi acest ajutor lunar pe care dorim să i-l oferim pentru tot restul vieții sale.

În Decembrie 2020, i-am dus prima pensie. Cu bucurie și cu mâinile înghețate, i-am înmânat un pix. El, cu ochii în lacrimi, căuta unde să semneze. I-am cerut și buletinul, să fie ca pe bune și apoi i-am dat plicul cu prima lui “pensie”.

Brotgutscheinprogramm – Eltera-Bericht Nr. 1/2021

Es ist schwer, etwas aufzubauen, wenn man erst ein so tiefes Loch füllen muss, das durch Entbehrung, Ignoranz und Verzweiflung gegraben wurde. Das ist es, was wir jetzt tun. Wir versuchen, sie auf das Niveau der Würde zu bringen und dann mit ihnen aufzubauen.

“Eine geniale Lösung”, nannten die Brasov-Zeitungen unser Brotgutscheinprogramm. Wir haben Gutscheine erstellt und einen Vertrag mit einer örtlichen Bäckerei geschlossen. Mit diesen Gutscheinen, die wir an unsere Kinder und Älteren verteilen, können die Menschen einen Laib Brot kaufen, und einmal im Monat sammeln wir diese Gutscheine ein und bezahlen sie. Bislang haben wir in FIser und Rupea etwa 3000 Brotgutscheine ausgegeben.

Bread Voucher programme – Eltera Report #1/2021

It’s hard to build when you first have to fill a hole so deep, dug by deprivation, ignorance and despair. This is what we are doing now. We try to bring them up to the level of dignity and then build with them.

“An ingenious solution”, the Brasov newspapers called our Bread Voucher programme. We created some vouchers and signed a contract with a local bakery. With these vouchers, which we give out to our children and elders, people can go and buy a loaf of bread, and then, once a month, we collect these vouchers and pay for them. We have given out around 3000 bread vouchers so far in FIser and Rupea.

Bonuri de Pâine – Raport Eltera #1/2021

E greu să construiești atunci când mai întâi trebuie să astupi o groapă atât de adâncă săpată de lipsuri, neștiință și disperare. Asta facem acum. Încercăm să îi aducem până la nivelul demnității și apoi să clădim împreună cu ei. 

“O soluţie ingenioasă” a numit presa din Brasov programul nostru de Bonuri de Pâine. Am creat nişte bonuri. Le-am creat noi, Asociația Eltera, şi am semnat un contract cu o brutărie. Pe baza acestor bonuri, pe care le dăm noi, persoanele pot merge să îşi procure o pâine, iar, apoi, o dată pe lună, recuperăm aceste bonuri şi plătim contravaloarea lor. Deocamdată, la Fişer au beneficiat familii cu copii, iar la Rupea persoanele varstnice. Am dat in jur de 3000 de bonuri de pâine până acum. 

Ernte im Garten – Eltera-Bericht Nr. 1/2021

Im Herbst haben wir die Ernte im Garten genossen. Großmutter Mihaela öffnete ihre Türen für alle Kinder aus der Nachbarschaft. Wir kochten draußen im Hof auf dem Holzofen Kartoffeln und “große Gurken”, die auch als Zucchini bekannt sind. Die Kinder betraten den Hof und stellten sich in einer Reihe auf, als Oma Mihaela ihnen einen Teller in die Hand drückte. “Hier, nehmt euch etwas zu essen.” Ihre Augen leuchteten vor Freude, und mit einem Lächeln gingen sie vorsichtig, damit sie ihr Essen nicht fallen ließen, und setzten sich auf den Boden und fanden einen Platz neben den anderen Kindern. So haben die Kinder in Afrika immer gesessen.

Großmutter Mihaela kannte sie alle beim Namen. “Komm, setz dich zu uns! Ich glaube, dieses Kind hat seit gestern nichts mehr gegessen”, versicherte sie mir, dass die hungrigsten Kinder des Dorfes bei uns waren.

Harvest in the garden – Eltera Report #1/2021

In the autumn we enjoyed the harvest in the garden. Grandma Mihaela opened her doors to all the children in the neighborhood. We prepared food outside in the yard on the wood stove, potatoes and “big cucumber”, which is also known as zucchini. The children entered the yard and they stood in line as Grandma Mihaela put a plate in their hands. “Here, have something to eat.” Their eyes sparkled with joy and with a smile they walked carefully so that they didn’t drop their food and sat down on the floor and found a place next to the other children. That’s how the children in Africa used to sit.

Grandma Mihaela knew them all by name. “Come and join us! I think this child hasn’t eaten since yesterday,” she assured me that the most hungry children in the village were there with us.